 |
 | Adio |  |
|
goeteri
Administrator
 
|
|
Să fie, oare, o rugă către speranță, cer,
”A Dio” spus cu patos, cu suflet îndoit? Sau e o-ncercare, încă, de-a înmuia un fier; Chemare ”ad io”, ție, ce-ai vrea-o, nesfârșit!? Ori doar e un nume scurt, de masculin iubit, De cea ce-și plânge odor, tânjit într-o vocală; Un ”Adi... o”, în suspin, iertare spus cerșit, Sau pierderea de tot, răpus de timp, de boală!? Este mai mult de-atât, e legământ curmat, Cuvântu-n sine capăt, în pierderi inegal; ”Adio”, suferind și pedepsind păcat, Sau egoism, un dig, curmând retur de val! O sabie-i; de-o parte, lăsată ca să cadă Pe cordul sângerând, la cel tăiat din gânduri! E ultimul de spus, sfârșit de serenadă Eliberând... sau poate îngăduind amor să-l spânzuri! 07.01.2012 |
|||||||||||
|
_________________ Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers
|
|||||||||||||
 |
 | Adio | |
|
||
|
|
|